Verbul Irinei Alexe este alert și sensibil – o metaforă a umanului, onest desfășurată în emoție și trăire autentică. Romanul are o lirică ascunsă, ce surprinde devenirea crisalidei: adolescenta se transformă în adult. Pendulează între universul mămăiței și excentricul Paris, unde atinge jocul luminilor și al împlinirii, dar se oprește numai în momentul în care găsește acel loc „doar al ei”.