La Complexul Chimic, un fel de nucleu al orașului, KGB-ul și-a trimis câțiva oameni aleși, care să mențină bunul mers al lucrurilor. Nikolai este unul dintre ei. La treizeci și șase de ani se simte mai plictisit ca niciodată.
După o căsnicie ratată, cu o cântăreață premiată cu titlul „Artist al Poporului”, nu-i mai rămâne mare lucru de făcut. La Noghinsk viața e monotonă, fiecare zi seamănă cu precedenta. Racolează turnători, informatori și caută pete negre în dosarele angajaților.
Pe el nu-l impresionează rafturile mereu pline, nici piscina acoperită și nici numeroasele activități culturale. Nikolai în secret visează la altceva, la o viață mult mai bună pe care este convins că o merită, într-un Occident pe care-l și disprețuiește, dar la care și râvnește. Aventura cu Tania, fata cea nouă de la cantină, îi mai alungă ocazional starea de lehamite, dar niciodată cu totul. Apoi primește un bilet neașteptat, nesemnat, care vine asemenea unei săbii cu două tăișuri – este o invitație amicală, dar care îi menționează pe cei doi copii mici ai săi. Lui Nikolai nu-i scapă amenințarea subtilă, mai ales că știe perfect despre ce este vorba.
<head><meta charset="UTF-8" /></head>În urmă cu trei ani, îmi petreceam diminețile citind niște fragmente excelente dintr-o carte care încă nu avea nume, dar avea deja multă-multă documentare în spate. S-au transformat în „Soare de iarnă”, o poveste captivantă și controversată despre duplicitate, spionaj și iubire, plasată în URSS-ul Războiului Rece. Thriller istoric, thriller romantic, poveste de dragoste. Loialități puse la încercare, conspirații, dedesubturile tragice ale regimului și două personaje care se găsesc unul pe altul în mijlocul unei existențe iluzorii. Ritmul este alert, răsturnările de situație neașteptate, iar detaliul istoric de mare acuratețe. Totuși, ceea ce transpare cel mai persistent printre rânduri și ceea ce va observa cititorul încă de la primele pagini este marea pasiune cu care Cynthia își iubește personajele. Când am închis cartea, am regretat imediat. Nu doar pentru că s-a terminat, ci și pentru că n-am scris-o eu.” Oana David