Dragă Maria,
Voiam ca moartea să fie un sfârșit gol, sec și definitiv al existenței mele mizerabile. Și totuși, corpul meu a luptat cu disperare să trăiască. Scriu asta în speranța că ai să faci ceea ce este corect, că ai să-ți amintești de zilele tale de glorie și ai să răzbuni viața-mi frântă atât de cumplit de mâinile unui călău. În ultimul act, să nu mă dezamăgești.
A ta,
cea care nu va mai fi.
”Vor muri doborâți de boală rea. Nimeni nu-i va plânge, nici nu-i va îngropa, ci vor fi ca un gunoi pe pământ; vor pieri de sabie și de foamete, și trupurile lor moarte vor sluji ca hrană păsărilor cerului și fiarelor pământului.”
Ieremia 16:4