Cei doi eroi ai acestui „roman non-ficțional” par să fi trăit mai multe vieți. Tânărul avocat londonez Mohandas Gandhi, îmbrăcat într-o redingotă neagră și un joben, a devenit umblătorul neobosit îmbrăcat în pânză albă, în timp ce Pandurang Khankhoje, și el activist pentru independența indiană, a călătorit în întreaga lume, din Japonia până în California, luptător revoluționar în Orientul Mijlociu în timpul Primului Război Mondial, exilat ulterior în Mexic și apropiat de micul grup format din Diego Rivera și Frida Kahlo. A devenit apoi un om de știință celebru, efectuând cercetări în agronomie precum Alexandre Yersin, personajul principal din Ciuma și Holera, care a venit în India în timpul marii epidemii de ciumă. „Samsara” definește marea roată a vieților succesive prin reîncarnare. Și într-adevăr, într-o roată uriașă, Patrick Deville ne poartă în acest nou roman, o vastă frescă pictată într-un ritm alert, într-un ritm care a tăiat respirația, a Indiei coloniale și apoi independente, prin cele două figuri centrale, Gandhi pacifistul și, cu atât mai mult, Khankhoje revoluționarul cosmopolit. În timpul unei alte epidemii recente, naratorul călătorește printr-o țară care a devenit cea mai populată din lume, de la poalele Himalayei până la vârful subcontinentului, în Kanyakumari, în sudul statului Tamil Nadu. El întâlnește istorici și geografi, scriitori și studenți și, datorită lor, încearcă să înțeleagă puțin din istoria tulburărilor adesea teribile care s-au succedat, de la instalarea Rajului britanic în Calcutta în anii 1860 până în prezent.
***
„Mi-aș fi dorit să cunosc viața fiecăreia dintre ființele acelea reale – dintre care, poate, unele erau convinse că trăiseră deja și că, după moarte, vor fi nevoite să trăiască din nou –, să leg o conversație cu ele, să aflu ce emoții, necazuri și speranțe aveau, dacă își imaginau o existență diferită, cum se trăia altundeva, la Tallinn sau în Tahiti, și mă gândeam că era inutil să adaugi vieți fictive acestor vieți absolut unice, în stare să provoace o milă fără margini pentru condiția noastră umană; fiecare dintre viețile astea merita să fie salvată printr-o poveste, iar cele ale dispăruților să fie scoase din uitare. De pildă, viața lui Pandurang Khankhoje, o viață de freedom fighter, cum au fost cu zecile de mii în secolul XX, deloc zgârcit cu ele.”