Fiecare poveste are un început. Fiecare lecție de viață are un sfârșit. Fiecare om ajunge într-un punct în care realizează că nimic nu mai este normal, iar cursul vieții sale a luat o întorsătură neașteptată.
Esmay a crezut că iubește, doar pentru că își dorea să simtă ceva. A căutat frumosul în sufletul lui Ewan, însă a constatat că exteriorul lui perfect nu era nimic altceva decât un zid mult prea înalt, care nu îi permitea să vadă dincolo de el.
A crezut că a simțit cu inima, dar s-a înșelat. L-a privit cu adorație, însă toate acele sentimente inexplicabile nu au venit din suflet. Erau doar o proiecție a gândurilor sale. O proiecție ce o făcea să creadă că, de la o simplă atracție, ajunsese la acea iubire necontrolată și necondiționată. Și nu doar că se agățase de o iluzie până când a rămas fără discernământ, ci ajunsese să creadă că toată disperarea ei se transformase într-o obsesie bolnavă.