... mai erau doar două săptămâni până la balul de Crăciun pe care îl organiza liceul Copper Cove în fiecare an. Imi adusesem aminte când Lilly mi-a vorbit prima oară despre el şi cum a fost unul dintre motivele pentru care am mai dat o şansă şcolii.
Fără să mă ridic din pat, fiindu-mi prea lene, am luat telefonul de pe noptieră şi am pornit datele mobile. Notificările au început să curgă pe ecran, de la spamuri din e-mail la reclame, mesaje primite pe Facebook şi Instagram. Printre ele era şi un mesaj de la Grady.
„Neaţa, G. Azi nu ne vedem, antrenamente şi alte chestii, ştii tu. Mă suni, da?”
Mesajele lui erau de-a dreptul enervante. Mi-am dat ochii peste cap, i-am trimis o inimioară şi am continuat să citesc celelalte mesaje. Pentru că toată şcoala era implicată în organizarea balului, orarul era mai redus, iar cursurile le începeam mai târziu, aşa că Lilly mă invitase la cafea.
Am stat câteva minute pe gânduri, neştiind ce să fac. M-am ridicat în coate şi mi-am lungit gâtul, să văd care era situaţia afară. Ningea. Ningea încetişor, cu fulgi mari. M-am aruncat pe spate pe perna moale şi mi-am tras plapuma peste cap.
Era atât de bine în pat, dar parcă îmi doream şi să ies să povestesc cu prietena mea. Plapuma a zburat cât colo şi eu am sărit din pat, pregătită să înfrunt frigul de afară, de dragul prieteniei noastre.
Am cotrobăit prin dulap după puloverul roşu gros, cu guler, pe care mi-l făcuse cadou bunica. Am luat şosetele pufoase şi nişte blugi gri, pe care-i purtam foarte rar, dar care erau comozi şi, scuturându-mi părul pentru a-l aranja natural, am coborât ca să mă înealţ.
-Ce faci, puiule? şi-a iţit bunica fruntea şi ochii din cămară.
-Mă întâlnesc cu Lilly în oraş. M-a invitat la o cafea şi am zis că poate ar fi bine să mai discutăm despre ce mai e de făcut pentru bal.
- Dar nu vorbiţi la şcoală?
-Ba da, dar ştii şi tu cum e. Pauze scurte, muncă multă...
- Oh, vai, şi ce muncă! m-a tachinat.
—Ai nevoie de ceva din oraş? Aş putea să-ţi aduc când mă întorc, înainte să plec la şcoală.
-Nu, draga lu’ bunica, dar să nu uiţi că azi o să treacă Fred pe la noi.
- Pentru? am întrebat, legându-mă la şireturi...