Dintr-un bloc mic, de patru etaje și cu o singură scară, încep să dispară, pe rând, locatarii. Împrejurările în care se petrec disparițiile, precum și faptul că, în ciuda aparențelor, nu există o prietenie reală între ei, fac mai puțin observabile aceste evenimente. Singurul lucru care pare să-i unească pe toți într-o preocupare comună, dar despre care se feresc să vorbească prea mult este insomnia de care suferă fiecare în parte.
Dar nimic nu este ceea ce pare a fi.
Construcția în sine – inițial bloc, apoi casă, apoi... dar să nu anticipăm prea mult – are, la rândul său, o poveste separată care, în prologul și epilogul fiecărei părți, dă startul altei etape a poveștii umane și astfel planurile narațiunii se împletesc într-un destin comun.