" Un fulger rupse cerul in doua , iar tunetul care il urma bubui surd. Mihai sari, cautandu- si arma, zarind, in schimb, doar chipul speriat al Ilenei.
- Ai visat urat!... Linisteste - te ! Ii domoli ea bataile inimii, marind totodata flacara lampii de pe noptiera.
- Iarta - ma ! A tunat si am crezut ca trage cu tunul... se scuza el, desi nu era nevoie .
Arunca in vatra semineului un lemn, apoi se baga la loc langa trupul ei gol si fierbinte. In noapte, stropi grei prinsera sa bata la fereastra dormitorului. O imbratisa si uita de razboi . Ileana, frumoasa, molateca, il invita cu buzele- i umede sa o sarute. Mihai nu se lasa rugat- o facu. Simti imediat sfarcurile ei impungandu- i pieptul.
Sarutul lui prelung nascu in tanara o senzatie de plutire,. Adormisera sfarsiti, iar acum se doreau din nou... "